- ţinutáş
- s. m., pl. ţinutáşi
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
ţinutáş
Look at other dictionaries:
ţinutaş — ŢINUTÁŞ, Ă, ţinutaşi, e, s.m. şi f. (înv.) Persoană care locuia într un anumit ţinut (II 1). – Ţinut + suf. aş. Trimis de valeriu, 07.05.2003. Sursa: DEX 98 ţinutáş s. m., pl. ţinutáşi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Di … Dicționar Român
ţinea — ŢINEÁ vb. II. v. ţine. Trimis de valeriu, 12.11.2007. Sursa: DEX 98 ţineá ( n, nút), vb. – 1. A avea ceva în mînă şi a nu lăsa să scape, a menţine, a susţine. – 2. A păzi, a conserva. – 3. A suporta, a rezista. – 4. A purta. – 5. A poseda, a… … Dicționar Român
